Despre căpitanul de pe Titanic știm că a ales să rămână. Poate că, în realitate, nu a mai găsit bărci, dar nu mai contează pentru că noi așa îl știm. Un film despre căpitani ar trebui să înceapă cu Steven Gerrard și să treacă rapid la Totti, undeva după subiectul Raul. Despre Mirel se poate spune că, atunci când aleargă, are ceva din Gerrard, iar când se accidentează aduce cu Totti. O asemănare cu Raul este mai greu de găsit. Poate verigheta. În rest, devine greu să enunți ceva cu adevărat epic despre el.
Probabil că vom avea în continuare un soi de simpatie față de el și, sigur, steliștii n-au cum să-i reproșeze că vrea să plece. Când anunți însă asta exact în mijlocul apocalipsei, îți pierzi iremediabil din parfum și din grade și devii doar alt jucător care vrea alt contract. Din păcate, Mirel a tratat ca un fotbalist comun momente care ar fi putut deveni istorice. Îmi amintesc de Bistrița sau, de pildă, de Boro, unde privea steril bombardamentul, pierdut între Ghionea și Goian. Când nu te ajută meniscul, nu-ți permiți să pierzi și din poză. Mă tem că, într-un film despre căpitani, Mirel poate fi cel mult dublura care privește invidioasă cum alții au stofă sau măcar sunt buni actori.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER